Vamă, Vamă

Nu mai știu când a fost prima dată când am descoperit E.M.I.L., dar știu că eram tânăr și abia descoperisem Vama Veche. Și de atunci, pentru mine au devenit una dintre acele formații pe care când le ascult gândul îmi zboară direct la acele nopți albe petrecute sub becul de la Stuf dansând desculț, nisipul printre degete, departe de tot ce însemna cotidian. Bere, fum, fericire și libertate totală, iluzii prețioase în mijlocul unei lumi care părea că devine din ce în ce mai agitată, mai apăsătoare.

Anii au trecut, am crescut cu toții, Vama nu mai este ce a fost, dar în amintirile noastre rămâne mereu aceeași, iar E.M.I.L. au crescut și ei odată cu noi. După 25 de ani, ne-au strâns în @expiratclub pentru a-și lua la revedere și pentru a ne aminti încă o dată de acele vremuri când înfruntam frigul nopților de mare ca să ne simțim liberi. Și pentru câteva ore, Vama a fost din nou ce a fost, ne-am simțit din nou tineri, cu o bere în mână, în timp ce trupa ne-a purtat prin 25 de ani de melodii cu care practic am crescut. Nisipul nu era acolo, dar dacă închideam ochii aproape că îl simțeam.

Este incredibil cum trece timpul și cum brusc ne trezim că formațiile care ne-au marcat tinerețea își iau adio. Dar probabil că acesta este cursul normal al lucrurilor. Muzica va rămâne cu noi întotdeauna, la fel și amintirile. Mulțumim @emil_trupa pentru nopțile de neuitat!